Scurta domnie a lui Alexandru Ioan Cuza (ianuarie 1859 – februarie 1866), privită numai prin prisma legilor promulgate, poate fi considerată ca o epocă de mare efervescenţă şi modernizare, perioadă de împliniri, rezistând oricărei analize istorice, constituie piatra de temelie a europenizării instituţiilor româneşti.

Între legile care poartă pecetea popularului domnitor şi a colaboratorilor săi, se înscrie şi Legea organizării camerelor de comerţ din 2 octombrie 1864. Prin această lege se creau organismele care să înlesnească schimburile între comunităţi, să garanteze credibilitatea şi să deschidă noi drumuri şi trasee comerciale.
Legea din vremea lui Cuza a suportat modificări succesive în anii 1886 şi 1905, în urma cărora, la Galaţi a funcţionat Camera de Comerciu a circumscripţiunei a VI- a, cuprinzând judeţele Covurlui, Tutova şi Falciu.

Prin decretul nr. 74 din 25 februarie 1949, publicat în Monitorul Oficial nr. 47 din 25 februarie 1949 sunt desfiinţate Camerele de Comerţ şi Industrie din România.
Reînfiinţată în anul 1990 şi recunoscută prin Hotărârea de Guvern numărul 799 din 23 iulie 1990, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi şi-a asumat rolul de reprezentantă a firmelor din regiune.

Astăzi, Sistemul Camerelor de Comerţ din ţara noastră funcţionează conform Legii Camerelor de Comerţ din România, nr. 335 din 3 decembrie 2007.